Late at work

Din nou tarziu, din nou la servici. Devine obisnuinta… sau ma rog, frustrare continua. E ciudat cat de repede te obisnuiesti cu un astfel de stil de viata. Acum un an mi s-ar fi parut teribil de anost… astazi e chiar ok. Servici, acasa, servici, acasa… nothing more nothing less.

Nu prea am chef de scris… dar scriu asa din reflex, go with the flow, caci nu am mai scris de mult.

Disponibilizari…

Acum cateva saptamani a aparut prin presa zvonul ca marele satan (al it-ului) o sa inceapa sa-si concedieze acolitii la gramada ca a venit criza si peste dansul. Intamplator sau nu doi colegi “au hotarat” sa ne paraseasca. Asa ca au inceput suspiciunile…

Inca un Craciun… mama lui…

Daca o sa va plimbati vreodata in noaptea de ajun pe strada si o sa vedeti un individ cu o bata zdravana, pazind hornul pe care tre sa intre mosul la un copil cuminte in casa, probabil ma vedeti pe mine. Dintre toti grinch-ii pe care ii cunoasteti, va garantez sunt cel mai rau. Pe tot parcursul lui Decembrie sunt coplesit de o dorinta criminala, de a ignora complet toata tevatura asta cu mosi, brazi si cadouri si de a-mi vedea, in masura in care e posibil, de viata normala de corporatist convins.

 Dar credeti ca ma lasa? Nu… trebuie sa fi fericit, trebuie sa te bucuri, trebuie sa faci si sa primesti cadouri, sa mananci racituri, sa bei vin fiert, sa ciocnesti un pahar de sampanie, sa stai sub brad, sa canti colinde, sa faci poze, sa-ti vizitezi bunicii… Fazit: urasc Craciunul, urasc luna decembrie, urasc sarbatorile. Traisca Grinch-ul!!!

Partidul bloggerilor

Sa zicem ca esti in Bucuresti! Mergi pe strada; faci o prostie… ce stiu eu, parchezi pe iarba, injuri un politist, bati o baba, furi de la un mosh, spargi un geam la o taraba, stiti voi… faci prosti. Oriunde ai fi, in jurul tau sunt cel putin vreo cinci oameni, cu tot atatea aparate foto. Nu conteaza de care, in buzunar, la telefon, la pda, la halatu de baie, nu conteaza unde… important e ca sunt acolo.

Life at work

Am fost odata cu tata sa reparam o instalatie, intr-o fabrica de incaltaminte. A fost o “plimbare” care mi-a schimbat viata. De atunci am cosmare, despre o viata petrecuta lipind talpi la adidasi toata ziua, sau pictand doua liniute rosii pe un papuc de dama.