Regrete…
Vorbeam ieri cu mama, in mod paradoxal, momentul “acum 10 ani” este foarte bine fixat in mintea mea. Acum 10 ani, eram confirmat lutheran, voiam sa plec la munte in Bucegi cu prietenii, plecam in Germania cu ai mei… pe scurt… a fost un an fain. Aproape ca l-as denumii ultimul an de copilarie adevarata.
Stau si ma uit in urma: oameni, locuri, intamplari, un mic summary la ce au insemnat acesti ani pentru mine.
Ar trebui sa am numele de Atilla, caci ceea ce vad in urma este ca o tara parjolita. Tot ce aveam bun atunci am reusit sa daram. Pare-se ca nu a ramas nimic din planurile si idealurile de atunci. Ce ciudat… si prietenii par a fi asa de departe si familia…
Nu sunt un plangacios, cititorii mei imaginari stiu asta prea bine, sunt doar analitic. Deasemenea cred ca 90% din noi, daca am gasi acel moment si am face diferenta am iesi cu mult in minus. De ce oare?..
Ati vazut “Der Vorleser”? Super tare filmul, povestea e de-a dreptul geniala. Am invatat un lucru din acel film:
In viata facem greseli pe care nu le vom repara niciodata. Nu o sa primim iertare, nu o sa alinam durerea. There will be no happy end.
Ele or sa fie acolo cu noi pentru eternitate. Povara lor o vom duce cu noi in fiecare zi pana la capat.
Pentru Michael acel ceva a fost relatia cu Hanna, care l-a facut inapt sa aiba o alta relatie, pentru Hanna a fost munca in lagar care a facut-o inapta sa inteleaga lumea in care traieste. Pentru mine… uff… sunt altele.
