Late at work
Din nou tarziu, din nou la servici. Devine obisnuinta… sau ma rog, frustrare continua. E ciudat cat de repede te obisnuiesti cu un astfel de stil de viata. Acum un an mi s-ar fi parut teribil de anost… astazi e chiar ok. Servici, acasa, servici, acasa… nothing more nothing less.
Nu prea am chef de scris… dar scriu asa din reflex, go with the flow, caci nu am mai scris de mult.
Un coleg tocmai ma intreba de ce mai sunt aici. El are probleme grave, e pe lista neagra (da da… avem si noi una), si trebuie sa-si imbunatateasca “numerele” cat mai repede, sau sa-si caute de lucru.
Deci… de ce stau? Pai simplu… nu am nimic altceva de facut. Va dati seama ce sarac sunt… nu am nimic mai bun de facut decat sa stau la servici. Sau poate ca… imi chiar place ceea ce fac. Anyway… asta nu schimba faptul ca mi se pare o pierdere de timp. Zilele trecute am inceput sa ma gandesc din nou, dupa vreme lunga, la ce este de fapt important in viata. Stiti voi, ganduri din acelea, cand inchizi ochii si te vezi departe, facand lucruri interesante si lasandu-ti amprenta pe ceva… sau chiar pe cineva.
Mi se facuse teama acum cateva saptamani… ca mi-am pierdut interesul pentru work… si ca numai muncesc destul. Acum mi se face teama cand ma uit ca am stat 13 ore la servici si nici macar nu am luat o pauza de masa. Parca vad pe “cineva” spunandu-mi ca trebuie sa te accepti in primul rand pe tine asa cum esti… si dupa aceea sa incepi sa accepti tot ce este in jurul tau… si dupa aceea… poti sa fi fericit. Fazit: sunt un dezastru la a accepta lucrurile asa cum sunt… daca nu le schimb, le customizez asa cum vreau… parca nu pot sa traiesc cu ele. (control freak?)
In concluzie.. ma duc acasa… poate mananc ceva bun pe drum…
P.S. Ma mir ca nu a reactionat nimeni la chestia cu berea gratis…
