Do not dare

Mergi pe strada, super aglomeratie… ma gandeam astazi… probabil trec pe langa vreo 2 – 3 mii de oameni in fiecare zi. Nu-i cunosc… si ei nu ma cunosc pe mine… ai spune ca suntem perfect anonimi, acolo, pe strada.

Dar nu e chiar asa… tipa care a stat langa mine in autobuz… nu are nume, dar e sexy. Si individu din masina de la semafor, nu are nume, dar probabil are parinti bogati (20 de ani, Mercedes ML). Baiatu din statia de la Teatru probabil are parinti modesti, se imbraca la fel in fiecare zi. Batranul din 35 mi s-a parut interesant… avea vreo 70 de ani, si o cravata. Fata de la chiosc… vorbeste mereu tare, cred ca bea mult, seara cand ajunge acasa. Portaru de la Realitatea pare mereu obosit, probabil munceste cate 12 ore, in fiecare zi.

Anonimi… da… dar in mintea mea fiecare are o poveste. Raman uimit cat de repede se dezvolta imaginile astea… vad o fata, niste haine… si deja am impresia ca le vad intreaga viata derulandu-se acolo… pe strada.

Nu pot acum… singur in birou, decat sa-mi pun o intrebare… care ma ingrijoreaza… oare povestea mea… asa cum o vad ei… care ar fi?